Contraindicatii

Mierea, cel mai folosit produs apicol, a fost creată de Mama Natură să fie hranitoare, energizantă, prietenoasă, ajutătoare si curativă. Un procent de 99,99% din populație, tolerează acest produs bine sau foarte bine. Chiar și cei 0,01% dintre oameni care pot prezenta reacții adverse reale la miere, o pot utiliza în condiții specifice.

1. Cea mai importantă contraindicație a mierii este diabetul.

Excepții: mierea de salcâm (ce conține mai ales fructoză) care poate fi dată, în cantități mici, dimineata și pe răni ce se vindecă greu la diabetici (în uz extern).

Mierea este dulce deoarece conține peste 70% carbohidrați și nu poate fi dată în cantități mari acelor persoane ce au sângele ‘dulce’ (hiperglicemic).Totusi, acest ‘sange dulce’ este așa, datorită unui continut excesiv in glucoză (dextroză), de peste 120 mg/100 ml de sânge. Logic, dacă vom găsi o miere cu mai puțină dextroză și mai multă fructoză (levuloză), aceasta va fi mai bine acceptată de către diabetici. Într-adevar, diabeticii tolerează mierea de salcâm mult mai bine, aceasta având o mare cantitate de fructoză.

Orice alt tip de miere cu o compoziție similară în carbohidrați , va fi de asemenea acceptată.Pavlina Potschinkova, unul dintre cei mai buni experți apiterapeuti din Bulgaria, a scris în cartea sa ‘Produse apicole utilizate în medicină,’ că mierea poate fi administrată bolnavilor de diabet în cantitate de peste 20 – 30 de grame pe zi, dar numai sub supraveghere medicală.

Pentru a ne situa de partea sigură a apiterapiei, 8-9 grame pe zi (aproximativ o linguriță), înainte sau după micul dejun va putea fi servită, mai ales dacă va fi diluată în ceaiuri de fructe sau apă sau sucuri acre, cum sunt sucurile de lămâie sau de grapefruit.

2. Exista o altă situație în care mierea nu este indicată: alergia la polen (mai ales cea legată de tractul digestiv).

Mierea conține peste 1% polen în compoziție. Persoanele care suferă de aceasta afecțiune , nu pot mânca miere deoarece conținutul extrem de scăzut în polen poate conduce la alergii specifice digestive sau respiratorii. Pentru a diminua acest risc, este întotdeauna recomandabil, ca și pentru celelalte produse apicole, să se inceapă tratamentul cu miere , în doze foarte mici, foarte bine diluate în cantități mari de lichide.

3. O altă contraindicație, mai importantă decât cele de mai sus este: la copiii sub un an.

Copiii sub un an au condiții speciale (înaltul conținut de apă și de proteine, cantități mici de oxigen, pH ridicat, puține mecanisme antibacteriene) care pot fi favorabile pentru dezvoltarea unor bacterii periculoase în intestinele lor (Botulismul poate apare de la mierea ce este ‘curier’ al bacteriei Clostridium botulinum).
Aceasta bacterie este cea mai periculoasă, poate fi prezentă în miere într-o stare ‘dormantă’, în special dacă mirea nu a fost recoltată în condiții igienice perfecte. Mierea conține cantități mici de apă, proteine aproape deloc, cantități mari de oxigen obținute prin centrifugare, un pH relativ scazut si cateva mecanisme antibacteriene ce nu vor permite multiplicarea bacteriilor, inclusiv a bacteriei Clostridium botulinum. Problema constă în faptul că aceasta bacterie, ca multe altele, poate dormita în așteptarea unor condiții mai bune.

Totuși, dacă mierea este recoltată perfect igienic și este bine verificată în laboratoare spre a nu avea nici măcar o singura bacterie periculoasa, poate fi administrată copiilor sub un an, mai ales daca acesti copii au boli grave ce le amenință viața.

Sursa: www.informatiiprofesionale.ro